Crăciun pentru frați

Marius e prins între iubirea de familie și trecutul dureros și nu știe ce să aleagă.
Mii de ani au trecut, și un alt sacrificiu se cere.
Moș Crăciun trebuie să aleagă și el, că Moș Gheară vrea să încheie lucrurile pentru totdeauna. Un nou Sanu Shan s-a născut, dar și o Shantalah. Doi copii ce au nevoie de o familie.
„Lumea trebuie să plătească!” zice Moș Gheară ridicând bărbia semeț la cel ce ședea umil pe una din trepte.
„E dreptul meu să conduc, tronul îmi aparține! Copiii trebuie sacrificați.” continuă el.
„Copiii sunt viitorul!” îi replică Moșul Cel Bun, dar Gheară are aliați puternici și vicleni.
„Moș Crăciun, fă-l bine pe frățiorul meu!” se roagă Lunița seară de seară.
„Eu vreau să mă joc!” zice Bogdănel.
— La tine nu vine Moș Crăciun și nici la fratele tău, că voi nu aveți părinți! Trebuia să-i întrebi pe bunicii tăi care erau la fel de săraci ca tine! De asta nu vine Moșu la voi, că sunteți săraci, proșilor*! Nu aveți nici ce să mâncați și nici haine noi, continuă el arătând pantalonii de pe el. Nu aveți jucării și nici cu cine să vă jucați, proșilor* proși!* le zice Alinuț.
Dar copii trebuie salvați. Fără ei nu există viitor.
„Moș Crăciun este singurul vinovat!” acuză Marius.
În inima ei, Mirela se roagă tot timpul, și încrederea ei în cel sacrificat e tot ce îi dă putere.